Despre 1 decembrie și despre huiduială
Nu sunt pasionată de politică, ba mai mult, nu citesc aproape nimic de pe secțiunea politic, însă când unele lucruri strigă așa de tare încât le aud și dacă-mi astup urechile, ascult.
Pe mine spiritul lui 1 decembrie nu m-a prins niciodată. Nu mă simt mândră că sunt româncă, sunt doar mândră de ceea ce sunt. Bine că-s transilvăneancă, să fi fost de prin altă zonă, și româncă pe deasupra, era dublă bătaie de joc. Așa măcar trăiesc în Transilvania, unde noroc cu austroungarii... au mai șters puțin din barbarsimul și îngustimea caracteristică dragului nostru popor român... Influențe rusești, deh, ce să-i faci (Inventarea eurpei de est de Larry Wolff e priceless în a înțelege mentalitatea estică, e un must read).
Văd la știri și la teve că românii îi huiduie pe Boc, pe Băsescu. ”Ați distrus țara” țipă un pensionar încrâncenat de prin mulțime.
Măi, eu am așa, o vagă nelămurire. Nu sunt expert în politică, nu țin nici cu unii, nici cu alții, dar atâtea roșii stricate aruncate în actuala guvernare mi se par ridicole. După ce că PDSR-ul (!) a făcut o mini dictatură în țara asta, ținând România în tranziție așa, vreo 17 ani, cum naiba te aștepți tu să vină alții, cu sula foștilor boși în coaste, și să te aștepți să redreseze tot ce-au stricat primii în 4-8 ani. Nu știți că ia o viață să faci un lucru bun și 2 minute să-l distrugi? Ei, așa gândesc eu, cu mintea mea de naivă, habarnistă de politică doar de observator, așa, la rece. 17 ani de tranziție și probabil dublu de revenire.
Eu cred că actuala guvernare face cum crede mai bine după ce țara a ajuns în situația în care era pe vremea lui Iliuță, să nu mai vorbim de criză. Toți sunt tari în clanță că ei ar face și ar drege, când sunt în opoziție. Pardoooon! M-am precipitat. Reformulez: ce idee genială a avut opoziția, de când e opoziție? Una așa, să o priceapă cetățeanu de rând ca mine.
Avem o problemă mare, noi, românii, mândri că suntem români. Știm să arătăm cât de scăpați din junglă suntem, știm să huiduim (că putem!), dar când să punem mâna să facem ceva, așteptăm de la alții (ex: revoluție? doamne ferește! și aici, noroc tot cu ăi mai din vest). Atâta știe românul. Să huiduie. Ca sălbaticii. Și nu gândim logic.
În ceea ce mă privește, repet, nu sunt părtinitoare, dar sincer n-avem ce alege. PDSR nu (nu, nu le zic PSD), alții nu. PDL mi s-au părut întotdeauna cel mai puțin fake. Și dacă numa pe ăștia-i avem, cu ăștia defilăm. Și-atunci hai să înțelegem ce stă în spatele unor decizii. Eu am o sinceră stimă pentru ce a făcut Boc la Cluj, ca primar.
La București.. cred că lucrurile se complică. Sunt convinsă că cei care guvernează cu adevărat țara și lumea nu sunt fețele pe care le vedem noi. Noi vedem doar marionetele, în care aruncăm cu roșii, în timp ce responsabilii își fac tacticoși mendrele. Guvernează poporul? Hai să fim serioși...Cred într-o conspirație mondială.
Mergeți, români, la culcare. E gata bâlciul. Jenibil.
P.S. Știți ce? Mi-am schimbat tema de blog. Acolo se întâmplă adevăratele chestii :)
